Despre mine

Alexandru Rahoveanu

Prea tanar ca sa nu mai cred in minuni, prea batran ca sa mai cred in spiridusi!

Blogs Home » Litere » Literatura » În dialog cu Universul

În dialog cu Universul

"Opriţi Terra, vreau să cobor!" Un blog de suflet cu poeziei şi imagini!

Articole Blog

01. Înger dispărut - Jul 19, 2010 4:14:00 AM

Un înger mi-a intrat, miercuri, în odaie

Vibrând uşor din aripi de cleştar,

Din ochii-i negri radia văpaie,

Am vrut să mă pitesc, dar în zadar!



Aşa că i-am vorbit cu glasul stins,

Trădat de dorul curs pe-obrajii umezi,

"Te aşteptam", am spus, el a şoptit ca-n vis,

"Am fost cu tine, dar n-ai vrut să mă vezi!".



Şi-avea dreptate radiosul înger,

Ades vedeam cum mă petrece-n zbor,

Dar plin de teamă că mă saltă în cer

M-am prefăcut că-s orb, biet muritor!



Şi n-a stat mult în trista mea odaie,

Angelica făptură s-a dus în nefiresc,

În locu-i a venit un demon în văpaie,

Iar eu sunt mort, deşi încă trăiesc.

Alexandru Moise/15 Iulie/Bucureşti

Va mulţumesc!
02. Vâslesc - Apr 22, 2010 4:53:00 AM

Vâslesc între ziuã şi noapte
Vâslesc între ură şi amor,
Vâslesc între urlet şi şoapte
Vâslesc printre vorbe ce dor
Vaslesc între suferinţă şi bine
Vâslesc între pur şi grotesc
Vâslesc între mine şi tine
Vâslesc şi-s mirat că plutesc.

Alexandru Moise/30 Martie 2010-Bucuresti Va mulţumesc!
03. De ce uiţi? - Apr 22, 2010 4:10:00 AM
Am coborât aseară cărarea din Cetate
Şi-am luat dintre vestigii liniştea cu mine,
Dar ea s-a spart, iubito, în sute de păcate
Când am primit în noapte cuvinte de la tine

Nu ştiu de ce mă laşi, nu ştiu de ce mă vrei,
Simt doar taifunul ce-l izbucneşti în minte
Hai, vino de îndată sărutul să mi-l iei
Sau uită-mă etern, să fiu ca mai ‘nainte.

Mă încălzeşti lăuntric spunând că îţi e dor
Apoi mă laşi arzând şi pui lacăte şoaptei
Nemaitrecând să vezi c-am început să mor
Şi uiţi că ucigaşii se-ntorc la locul faptei. Alexandru Moise/Sighişoara-august 2009Va mulţumesc!
04. Doar în vis - Aug 30, 2009 6:52:00 PM

Azi-noapte am visat că tu exişti

Şi ai intrat la mine-n dormitor

M-ai sărutat în somn pe ochii trişti

Mă mângâiai pe păr, încetişor.


Te-ai aşezat apoi la margine de pat

Pupându-mi trupul gol prin întuneric

De-ai deşteptat pe dracu din bărbat

Iar din inert, a devenind coleric.


Şi parcă se făcea, tot ca prin vis,

Că m-ai săltat uşor, la pieptul tău

“Iubitul meu- ţin minte că mi-ai zis-

Hai să dansăm în noapte Bolero."


M-am ridicat încet, te-am ridicat,

Uimit c-aşa o zâna mi-a intrat în casă

De rochia din voal te-am dezbrăcat,

Şi admiram cât poţi fi de frumoasă

.

Apoi, îmbrăţişaţi, tăcuţi şi goi,

Dansam pe ritmuri doar de noi ştiute,

Uitând de lume, dar ştiind de noi,

Iar buzele se alergau să se sărute.


Şi nici nu ştiu cât am dansat aşa,

Şi nici nu ştiu dacă auzeam Ravel

Dar ştiu că deodată fierbinţeala ta

Mi-a-nconjurat un ciot de trup rebel.


Şi parcă geamăt auzeam ca-n gând,

Unghii, nervos, mă zgâriau pe spate,

Iar sâni striviţi de trupuri tremurând

Mă împungeau cu sfârcuri ca să scape.


Neaşteptat – revăd şi acum în minte-,

Când ne roteam dansând turbat,

Eu am irupt în pântecu-ţi fierbinte

Tu ai ţipat şi seva ta mi-ai dat.


Un timp am stat în dulce contopire

Simţind lichidele cum curg şi se unesc

Cu inimi ce băteau într-o zvâcnire,

Şi voci ce gâfâiau în noapte “Te iubesc!”


Dar zău că nu mai ştiu, apoi, ce-a fost

Că m-a trezit un zgomot depărtat,

Un câine din vecini lătra fără de rost

Şi ameţit, m-am ridicat greoi din pat.


Mă legănam buimac în toi de noapte

Şi am văzut că-s ud mai sus de vine

Dar nesimţind zgârieturi pe spate

Te-am căutat prin cameră pe tine.


Venea pe geam lumină de la stele

Şi-n clar-obscur voiam să văd că eşti

Dar am găsit doar dorurile mele,

Că tu ai fost doar zână din poveşti.

Alexandru-30 Aug 2009

Va mulţumesc!
05. Visări ambigene - Aug 13, 2009 6:36:00 AM

Aş aşterne un pat de frunze

pe un nor de cristal,

deasupra soarelui ;

m-aş întinde şi te-aş aştepta…

aş întinde un pat din gheaţă,

l-aş agăţa de stele şi de lună

şi aş aştepta să vină ploaia,

să cadă peste inima mea, mângâind-o;

să vină odată noaptea,

să cada peste privirea mea

şi să mi te aducă,

şopti ea, visând!


Aş alerga către tine,

dus pe aripi de vânturi nebune,

scurtând aşteptarea ta şi a mea,

adunând în drum milioane de flori,

ca să aştern patul trupului tău,

unde aş vrea să ne iubim sălbatic,

iar şi iar, până la sfârşitul lumii,

iar buzele mele pârjolite

să simtă ploaia sărutărilor tale

fecunde,

răspunse el şoaptei.


Te simt in fiecare secunda

spartă de ticăirea ceasului;

închid lumina şi mă întind

ascultând doar muzica nopţii

şi nu îmi doresc decât

să te aud venind!

murmură ea.


Am să vin păşind pe vârfuri

să te admir cum stai întinsă,

leneşă şi goală, fremătând,

pierdută cu gândurile tale;

vreau să-mi umplu ochii de tine

şi să plec...Sau nu, rămân!

a zis el, în vis.


12 Aug 2009

Va mulţumesc!
06. În spatele ochelarilor fumurii - Aug 13, 2009 5:25:00 AM

În spatele ochelarilor fumurii

se ascund iubiri de mamă

de părinţi, de soţie

de viaţă, de mister.


În spatele ochelarilor fumurii

se ascund tristeţile mute,

bucuriile şi suferinţele,

Ying şi Yang.


În spatele ochelarilor fumurii

se ascund uri şi frustrări,

nebunii, deznădejdi

şi dorinţe interzise.


În spatele ochelarilor fumurii

te ascunzi tu, neştiuto,

cu visările tale netrăite

şi poate imposibile.


În spatele ochelarilor fumurii

aş vrea să mă ascund şi eu

de privirea urâtă a lumii;

ascunde-mă odata cu tine!


Alexandru/ 09 Aug 2009-Bucureşti

Va mulţumesc!
07. Încă sunt - Aug 13, 2009 4:30:00 AM

E multă moarte,

prea multă moarte-n jurul meu

încât, în fiecare dimineaţă,

mă pipăi să văd dacă mai exist

şi trist,

mă simt.


Fumul de tămâie,

aburul colivei cu nuci,

mirosul de ceară topită

îmbâcsesc aerul irespirabil,

în mod repetabil,

şi tragic.


Popii fac ore suplimentare,

prohod răsună peste tot,

statul acordă subvenţii

la dricuri, haine de doliu,

şi linţoliu

de tras pe ochi.


Cimitirele sunt pline

şi mă tem că în curând

cioclii calificaţi la locul de muncă

vor îngropa morţii vertical,

în spaţiul vital,

lor.


Până şi fanfarele mortuare

sunt copleşite de cereri,

trebuie arvunite cu luni înainte,

ca şi lăutarii la nuntă,

şi cântă,

când e...


E atâta moarte-n jurul meu

încât, în fiecare dimineaţă,

citesc rubrica “Decese”

ca să văd dacă mai exist

şi trist,

da...


Alexandru/ Bucureşti-11 Aug 2009

Va mulţumesc!
08. Învins - Aug 6, 2009 7:30:00 AM
Amar este veninul, dar dulce-i cianura

Otrava ce despotic o foloseşte Ura

Îmi picură-ntre buze…Nu vreau să beau…Le strâng,

Trupu-mi se saltă-n spasme, ochii orbiţi îmi plâng,

Ea îmi desface gura, cu forţa-i mă răpune

Sadic strecoară moarte…otrava încet o pune,

O mistuie dorinţa fărădelegii sale

Cu sete soarbe-n nări mirosul de migdale

De mult aşteaptă bruta în răzbunare-o clipă

Plutind, să mă trimită pe-a morţii neagră aripă.


Otrava mă cuprinde, palpită rece-n vine

Grăbind sfârşitul meu, secunda care vine

Gura se încleştează, cuvinte greu frământă,

În timp ce Ura râde, se uită şi îmi cântă.

Ultimă arcuire, totul în mine moare,

Ce bine este acum, nimic nu mă mai doare,

Uşor, mă saltă-n braţe un gingaş heruvim

Că să mă poarte-n raiul pe care ni-l dorim.

Şi plec lăsând în urmă învingătorul cel

Ce ştie că etern aproape sunt de el.


Alexandru Moise/ 14 Nov 1982- Tuzla

Va mulţumesc!
09. Am pus iubirii cruce - Aug 4, 2009 4:06:00 PM

Am pus iubirii noastre cruceŞi nu mai ştiu din ce motivAm pus iubirii mele cruceŞi vreau să o îngrop definitiv.
Am pus iubirii noastre cruceDe azi nu o să mă mai minţiAm pus iubirii mele cruceSa fiu flăcău iar la părinţi
Am pus iubirii noastre cruceIar popa-i cântă “Aleluia”Am pus iubirii mele cruceCând am lăsat-o pe duduia.
Am pus iubirii noastre cruceCând pasiunea ne-a muritAm pus iubirii mele cruceÎn clipa când m-am lămurit.
Am pus iubirii noastre cruceŞi bocitoare o jelescAm pus iubirii mele cruceŞi abia aştept să mai iubesc.
Am pus iubirii noastre cruceNe despărţim fără motivAm pus iubirii mele cruceCa tu s-o reînvii definitiv.
Alexandru Moise/Bucuresti-3 August 2009Va mulţumesc!
10. Linişte - Jul 28, 2009 10:03:00 PM

Lasaţi-mi liniştea de cimitirşi opriţi vântulsă mai foşnească frunzele copacilor,să mai atingă florile între ele,să facă trandafirii să se înţepe între ei.
Lăsaţi-mi liniştea de cimitirşi scrieţi la intrareun afiş: “Sărutatul interzis”,ca să nu mă tulbure zgomotul buzeloramorezilor furişaţi vinovat pe alei.
Lăsaţi-mi liniştea de cimitirşi îndepărtaţi gâzelecare bâzâie în zborul lor şovăielnicîn căutarea miresmei florilorîmpietrite în simţul meu olfactiv
Lăsaţi-mi liniştea de cimitirrâvnită mereupe când auzeam ţipetele voastre,de durere, de fericire, de dragoste, de ură,sau pur şi simplu, de nepăsare.
Lăsaţi-mi liniştea de cimitirungând uşile cavourilor,alungând carii din lemnul uitat al crucilor,oprind ticăitul ceasurilor de la mână,scoţând blacheurile din tocurile pantofilor.
Lăsaţi-mi liniştea de cimitiriar eu promitcă nu voi deranja vreodatăîn împietrirea, nemişcareaşi tăcerea mea de mormânt.
Alexandru Moise - Nov 1985 /BucureştiVa mulţumesc!
11. Lacrimi - Jul 23, 2009 8:20:00 PM


Va mulţumesc!
12. Minuit - Jul 23, 2009 8:35:00 AM
Nu mi-am dorit să fiu ceva anume, până când vraja Miezului de Noapte,coborâtă în sufletul meum-a înrobit,fâcându-mă să vreau...
Acum aş vrea să fiu ploaia pe care o mângâi,răceala de sub degetele tale marmoreice,întunericul care îţi îmbrăţişează trupul,gândul ascuns în spatele frunţii tale,mireasma rătăcită în parul tău răvăşit,omul de dincolo de geamul prin care priveşti.
Aş vrea să fiu ecoul glasului tău suav,temnicerul fioros al tristeţilor tale,poetul clipelor fericite trăite de tine,mătasea veşmântului care-ţi acoperă trupul,locul în care se odihnesc buzele tale în sărut.
Aş vrea să fiu ceea ce ţi-ai dori să fiuşi nu aş cere în schimb decât să fii a mea.
Alexandru Moise /Bucureşti 23 iulie 2009 Va mulţumesc!
13. În aşteptarea virginei - Jul 1, 2009 9:30:00 AM

Eşti amor născut la margine de mare,

Din teluric scop, gol de sentiment,

Dar ai sădit în mine semne de întrebare

Când ai adus în ochi parfum de Orient.


În ziua ce se pierde, în noaptea care vine,

Nemângâiat de dor, înfometat de patimi,

Aştept să vină clipa când vrei să muşc din tine,

Iar buzele să soarbă de pe obraji-ţi lacrimi.


Să simt mireasma vie ce scaldă al tău păr

Şi mângâierea-mi lină să-ţi înfioare sânii

Un deget să primeşti pe trup, rătăcitor,

Care va sta pe loc în aşteptarea mâinii.


Veşmântul să se scurgă în valuri la picioare

Lichefiat în taină de vrăjile iubirii,

Pe aşternut să-şi ningă petalele o floare

Ceasornicul să bată secunda nemuririi.


Şi contopiţi în unul, sălbatici şi fierbinţi

Îmbătaţi de farmec, plăcere şi fiori

Ne despărţim o clipă, gâfâind cuminţi,

Ca să ne întâlnim de infinite ori.


Dar dacă n-ai să-mi vii, gheişă ideală,

Voi blestema cerând o rază de lumină

Ca ea să ne urzească o lumea ireală,

În care eu sunt sfânt, tu etern virgină.


Alexandru Moise / septembrie 1990-Bucureşti

Va mulţumesc!
14. Reflecţii - Jun 30, 2009 7:38:00 AM

Se lasă noapte mută, se-aprind lumini stinghere

Pătrunde întuneric prin suflet şi unghere

Un nor pătat de umbre peste simţiri apasă,

Vântul tăios zoreşte mersul domol spre casă,

Şi-atunci când totul pare că stă în nemişcare,

Mintea plină de gânduri îmi naşte o întrebare

....................................................................

Imagini se compun bizar, privirea-i dincolo de geam

E bine acum când sunt cu tine, mai bine dacă nu eram?

Şi parcă-mi vine să te las, şi parcă-mi vine să te ţin,

O cupă cu nectar să fii sau poate-o cupă cu venin?

Îmi zic c-aşa sunt ei, poeţii, amorezaţi de o himeră,

Iubesc femeia filozofic şi nu făptura-i efemeră,

Care-şi doreşte bogăţia şi ciobul care străluceşte,

Un suflet mic, preaplin de patimi ce doar pe sine se iubeşte.

Şi nici că pentru ea contează un spirit ce străbate veacul,

Se plimbă veselă prin lume pe când tu lăcrimezi săracul.

Şi bei, şi-aştepţi, şi tragi în piept, fum după fum, ţigară proastă

Gândind că ea este un drac şi nicidecum fecioară, castă.

Şi nici mâncarea nu-ţi prieşte, geana pe geană nu se lasă,

Ai vrea să ieşi puţin la aer, dar nici n-ai vrea să ieşi din casă

Apoi îţi juri că de-o să vină n-o laşi să-ţi intre în odaie

Dar când apare, brusc, în uşă, voinţa-ncepe să se-nmoaie.

Îţi zice creierul: “Nu-i bine!”, dar inima îi zice: “Vino!”

Bărbia-ţi tremură şi o-ntrebi: “Pe unde mi-ai umblat, haino?!”

Iar ea candidă, inocentă, îşi lasă capu-ncet pe spate,

Îşi face buze ţuguiate ca să îi fie sărutate

De te întrebi privindu-i chipul când îi paşti fierbinte gura,

Cum de un drac aşa frumos a mai zămislit natura?!

Şi o salţi uşor pe braţe, calci cu grijă pe podea

Şi cu teamă să n-o scapi o aşezi pe canapea,

Şoapte dulci, înamorate, lin îi murmuri la urechi,

Pârâind din ţesătură pică hainele, perechi,

O mângâi şi o săruţi, o pătrunzi adânc, în pripă,

Vrei ca timpul să se curme, să stea locului o clipă

Şi lipit de al tău trup, trupul ei plăpând îl ţii

Vrând ca să-ţi rămână-n casă şi s-o umple de copii.

Când îi spui priveşte-n gol şi continuă să tacă,

A jucat cu bine rolul şi lasciv apoi se îmbracă,

Iar în uma-i parfumată te gândeşti că ai fost prost,

Ai rămas iar singuratic ca un câine fără rost

Ea meschină şi frivolă, plină de un suflet mic

Mâine-l va iubi pe altul nu pe tine, un nimic.

Spiritul tău nu contează, ea vrea credit într-o carte

Neştiind că peste ani, versuri ce îi par deşarte

Le-or citi şi alţii poate, pomenindu-te anume.

Tu fiind mereu simbolul, ea mereu un simplu nume.

………………………………………………

Revin apoi din ireal şi mă întreb dacă e bine

Să mă las furat de patimi, să profite ea de mine

Şi să vină întristarea să-mi ia zâmbet de pe buze

Sau mai bine e să-mi caut alte drăgălaşe muze?!

Frământat aşa de gânduri îmi duc palmele la tâmple,

Ce-o să fie, o să fie, eu aştept să mi se întâmple.

Însă demonul perfid ce-n adânc mă stăpâneşte

Strânge inima-mi în gheare şi ironic glăsuieşte:

“-Nu-i aşa, zice tiranul, c-o aştepţi şi-n astă seară?”

Iar eu îi răspund în gând: “-Oare pentru a câta oară?!”

Alexandru Moise/ Bucureşti 05 Decembrie 1994

Va mulţumesc!
15. Nu mai primesc vizite - Jun 27, 2009 7:21:00 PM

Nu mai primesc vizite!



De când nu mai dau bani

oricât,

oricând,

împrumut,

nu mai primesc vizite!



De când am căpătat

nedorită,

afurisită,

hepatită,

nu mai primesc vizite!


De când stă la mine

sacra,

acra,

soacra,

nu mai primesc vizite!


De când nu mai spun,

glume,

bune,

anume,

nu mai primesc vizite!


De când nu mai sunt

boier,

belfer

ci şomer

nu mai primesc vizite!


De când s-a aflat,

cu păcat,

că nu-s supărat

şi nici întristat

că nu mai primesc vizite,

nu mai primesc vizite!


Alexandru Moise/ Bucureşti

Va mulţumesc!
16. Singurătate - Jun 24, 2009 7:57:00 AM

Sunt singur,

chiar dacă în fiecare noapte

visez alte braţe care mă cuprind,

şi de aceea nu pot uita peste zi

că iubirea se conjugă la superlativ.


Sunt singur,

chiar dacă viaţa din jurul meu

are mii de cataracte misterioase

care mă ademenesc în vertijuri

frivole, interzise şi pline de farmec.


Sunt singur,

chiar dacă trupul meu e lângă tine,

gândul îmi aleargă într-un timp viitor,

ca să uit un trecut plin de tristeţi

şi lacrimile tale prezente, mincinoase.

Aşa sunt!

Alexandru Moise/ Mai 1982-Bucureşti

Va mulţumesc!
17. Ultimă urare - Jun 23, 2009 9:26:00 AM

Atunci când seara peste noi se lasă

Umbrele intră pe fereastră-n tindă,

Născând dihănii pe pereţi, în casă,

De la podea şi până sus, la grindă,

Atunci când seara peste noi se lasă,

Pâlpâindă!

Înconjuraţi de sute de fantome,

Înalţ spre Cer tulburătoare rugă,

Pe trup să-ţi plouă florile arome

Şi gândul rău departe să îţi fugă,

Înconjuraţi de sute de fantome,

În rugă!

Şi tot ce îţi doreşti, să se întâmple,

Iar cel la care pleci, să te iubească

Chiar când te-or ninge anii pe la tâmple,

Să fiţi părinţi, copiii să vă crească,

Şi tot ce îţi doreşti, să se întâmple,

Să te iubească!

Dar când amurgul te va scalda-n văpaie

De vrei s-auzi din nou ale mele şoapte,

Ştiind cum ne iubeam la mine în odaie

Până când ai plecat definitiv în noapte,

Când amurgul te va scalda-n văpaie,

Sunt şoapte...

Alexandru Moise/ 05 Decembrie 1994-Bucureşti

Va mulţumesc!
18. Dor de libertate - Jun 23, 2009 7:18:00 AM

Eşti liber şi nu ştii ce-i dor de libertate

Când te zbaţi în lanţuri încoronat cu fier,

Când chemi în taină gânduri din vremuri depărtate

Dorind să scapi de chinuri care se nasc şi pier.


Să vezi cum plânge piatra simţindu-ţi suferinţa

Coalizând cu tine- sau ţi se pare doar,

Urăşti din suflet soarta şi îţi exprimi dorinţa

Să te aline doamna în haine de coşar.


Eu plâng şi plânge vântul în frunze de castani

Nemaiştiind să râd, iar de mai ştiu, nu pot,

Amar e-n mine dorul ce în trecuţii ani

Nu l-am simţit vreodată iar azi e un despot.


Timpul încet va curge, încet vor curge toate,

Chiar dacă ţi se pare că zilele trec greu

Şi va veni o vreme, dor de liberate,

Când voi fi liber, ca să te uit şi eu.


Alexandru Moise / 07 Septembrie 1983-Tuzla

Va mulţumesc!
19. O clipă de frumos - Jun 13, 2009 10:26:00 AM

http://docs.google.com/Presentation?id=dgv2xgx3_3xhzhwpcdVa mulţumesc!
20. Năluci - Jun 9, 2009 8:53:00 AM
Apar în taină şi dispar la fel,
le simt dar nu ştiu unde sunt,
ele sunt aer şi sunt vânt.
Mă uit, le caut în zadar,
Or fi aievea, mă întreb, sau doar
există-n mine, îmi stau în cerebel?

Puteam să jur că le-am simţit,
unde-au plecat, unde s-au dus,
nu sunt în jos şi nici în sus
nu sunt în faţă, nici în spate,
au dispărut deodată toate
sau dorul meu le-a zămislit?

Ssst! Auzi cum ele-mi calcă urma?
Mă-ntorc pe loc şi una prind,
o strâng în braţe, o cuprind,
şi când îmi zic că-i prinsă bine
năluca nu mai e cu mine,
ci a fugit să îşi ajungă turma.

Alexandru Moise / 5 Nov -Topraisar
Va mulţumesc!
21. Cristal de nisip - Jun 9, 2009 8:32:00 AM
Ce eşti tu cristal de nisip?
O sămânţă a muntelui,
săpată cu ură de vânt,
spălată cu râvnă de ploi,
zgârâiată de razele soarelui,
muşcată de colţii gerului.

O particulă de infinit,
pierdută în marea deşertică,
purtată de vântul Saharei,
cărată de straiele beduinilor,
pitită în părul cămilei,
dusă spre nicăieri.
Un ou al furnicii de piatră
ce se varsă şi se umple,
ce se umple şi se varsă,
în timp şi în spaţiu,
între pereţii clepsidrei
care măsoară eternitatea.

O fărâmă în fărâme,
înlănţuită în Coloseum,
în Sfinxul obosit de ani,
în geamul incolor
prin care privesc lumea
din cochilia mea de melc.
Tu, cristal de nisip,
plăpând când eşti singur,
colos când eşti mii,
trăieşti când eu mor,
renaştii, redevii,
de infinite de ori.
Eşti nemuritor!
Alexandru Moise/ 14 April 1983
Va mulţumesc!
22. Piatra - Jun 9, 2009 6:59:00 AM
Mergeam odat’
pe un drum de ţară neasfaltat
şi distrat m-am împiedicat,
nu-i de mirare,
de o piatra.
M-am aşezat pe marginea şanţului, turceşte,
Şi m-am întrebat uitându-mă la ea prosteşte.

-Cum oare apare în calea mea?
Nu-i mare, nu-i grea…
E aproape rotundă.
Cât timp poate ea să ascundă?!
Cred că la începuturi a fost un munte
dar întâmplatu-i-s-au multe!
Sau poate e luată dintr-un pod
şi aruncată-ntr-un geniu de un nărod!
Dar dacă a fost un topor
care a săvârşit în trecut un omor?!
Hm! Nu observ pe ea pete de sânge.
Pierdută să fie de cineva care-o plânge?
Nu cred, mai bine să merg.

Am vrut să plec!

-Dar dacă mai trec împiedicându-mă iară?
Mai bine o iau, e uşoară povară!

Am luat-o şi iat-o! mereu e la mine,
Dar sper să nu fac buzunarele pline
de pietre.

Alexandru Moise/25 Sept 1982-Tuzla Va mulţumesc!
23. Răsărit la mare - Jun 5, 2009 9:04:00 PM

Mă plimb desculţ la margine de mare,Privind cum umbra nopţii în agonie piere,Nu-i linişte, nici zgomot, nici zâmbet, nici durere,Când negura ucisă în sângele-i dispare.
Dispare în talazuri, dispare între ape,
Aşteaptă înserarea ca forţa să-i revină,
La rându-i să înece a soarelui lumină,
În lumea abisală care o poate încape.

Acolo unde cerul se naşte-n zori din mare,
Născut de mii de valuri ce par a fi de sânge,
Vor plânge pescăruşii, delfinii toţi vor plânge,
Sărutul de adio dat negurei de soare.

Alexandru Moise/Tuzla, 27 Nov 1982 Va mulţumesc!
24. Mă întorc la tine - Jun 1, 2009 12:30:00 PM
Mă întorc la tine de mai eşti acasă
Eu, pelegrinul, cu suflet călător,
Mai ai putere să mai fi duioasă
Cu cel ce-a fost odat’ necruţător?

Mă întorc la tine dacă mă primeşti
Să-ţi cad la piept ca altădată,
Mai ai putere oare să iubeşti
Pe cel ce i te-ai dat de fată?

Mă întorc la tine fiindcă te iubesc
Şi te-am purtat în inimă mereu,
Singura făptură pe care o doresc,
Statuie de amor a sufletului meu.

Mă întorc la tine dragoste primară,
Cu braţele-ncărcate de gingaşe flori,
Sărută-mă cum ai făcut-o prima oară
De poţi uita că am făcut erori.

Mă întorc la tine cu iubire,
Înlănţuieşte mâna mea cu mâna,
Trimite-ţi supărarea-n amintire.
Mă întorc la tine pentru totdeauna.

Alexandru Moise/1983-Tuzla
Va mulţumesc!
25. Pumnul - May 19, 2009 8:41:00 PM

Pumnul înseamnă cinci degete,
strâns lipite în podul palmei,
într-un exemplu dat oamenilor
a ceea ce reprezintă unirea.

Pumnul înseamnă câteva boabe
aruncate în tăcerea brazdei
ca să germineze spre lumină
în vetrele noastre

Pumnul înseamnă o lovitură
pe care omul o dă omului
ca să îşi apere libertatea
sau pentru a-i fura sudoarea.

Pumnul însemnă ceva sau nimic,
depinde doar de noi cum ştim
sau cum dorim să folosim
pumnul.

Alexandru Moise/Tuzla, 27 mai 1983 Va mulţumesc!