Despre mine

Delia212

iubesc, ador, admir, prefer, visez, doresc

Blogs Home » Edu » Dezvoltare personala » Life, our first kingdom

Life, our first kingdom

Fericirea te mentine mai placut,incercarile te fac mai puternic, necazurile mai uman, si viata mai modest!

Articole Blog

01. Traziu, traziu - Nov 14, 2013 9:07:00 AM
De la o perioada incoace ma trezesc la 3 diminneata si nu mai pot sa adorm. Mi se invart in cap tot felul de idei legate de cele mai neinsemnate lucruri posibile, piticii mei canta in cor cate o melodie veche intiparita in minte nici nu stiu de unde, care revine obsesiv on and on again, asociata cu niste momente parca luate dintr-o alta viata…
Deci revin: ora 5- 6 dimineata cu franturi de vise incalcite, melodii aiurea si cateva idei fixe conturate asa peste noapte….si piticii aia cu tar-la la-ul lor…
02. Mai ploios - May 24, 2012 8:08:00 AM
Lumina  aia care dispare treptat in mijlocul zilei, cateva minute de liniste, caldura si racoarea , vantul puternic si senzatia ciudata de agitatie.
Acele lucruri fara sfarisit pe care le repet zilnic de la un timp incoace, criza totala de timp, si... senzatia din ce in ce mai puternica de agitatie.
Un drum fara directie care se intoarce mereu in acelasi loc, blocurile care azi sunt mai gri ca niciodata, vantul si mai puternic, si e pranz si va ploua.
Sunt cateva lucruri care revin obsesiv la fiecare cafea de dimineata, facuta intotdeuna in graba, o data cu senzatia aia enervanta de agitatie.
Si cred ca mi-e dor de o cafea buna, pe autostrada in drum spre mare. Dar azi plua. Si maine probabil....
03. Valori, Traditii& Stuff - Apr 28, 2011 8:04:00 AM
Imi doresc sa vina o vreme cand Ieprurasul sa ramana Iepuras, nu un musafir nepoftit care ne baga de fiecare data in spital de indigestie si alte afectiuni izvorate din calicie, si Mos Craciun sa se rezume la acele bucurii simbolice pentru cei mici, nu sa dea buzna cu frenezie in toate hypermarcheturile, sa goleasca rafturile, sa taie padurile, si sa sacrifice mii de animale in numele traditiei.

Astept cu nerabdare sa trecem o data peste granita urarilor de complezenta, cu ocazia fiecarei sarbatori din an. A devenit un tic pentru societatea noastra sa trimita tuturor mesaje gen " Paste fericit...fie ca lumina ..bla bla bla", si cand zic tuturor, ma refer ca se da o data send la un singur sms, catre toata lista de cunoscuti si necunoscuti. Amin!

A devenit din ce in ce mai greu sa faci o urare din suflet, catre cei apropiati, care sa nu fie copiata din alte surse, si eventual daca nu face- to -face, macar la telefon. Dar nu, e mai usor sa trimitem in graba aceleasi mesaje fara sare si piper, si sa ne numim prieteni.

Pentru ca astazi totul se reduce la ticuri, superficialitate, comoditate, lene si alte valori ale mandrului nostru popor, pe care ne-am obisnuit sa le numim global "Prietenie"
Ma gandesc, care sunt acele lucruri care unesc cu adevarat oamenii, acele lucruri care te fac sa iti pese intr-un final, si indeajuns de mult, incat sa poti bate la usa cuiva si sa ii urezi " Sarbatori cat mai linistite"...?!

Nu am aflat bineinteles....dar inca haladuim in bezna in cautatea valorilor si traditiei! O traditie mai putin malitioasa si mult mai crutatoare, si valorile care te fac sa devi dezinteresat si sa intelegi ca sarbatorile se adreseaza de fapt sufletului!


sursa foto: deviantart.com
04. Calatoria in timp si spatiu - Jan 27, 2011 7:29:00 AM
V-ati surprins vreodata ascultandu-va partenerul de discutie, angrenat intr-o povestire sau intr-o explicatia lunga..iar vorbele lui efectiv nu reusesc sa ajunga pana la voi, si apoi, intr-un final zambiti lung, pentru ca nici macar un singur cuvant nu ati putut auzi, dar incheiati apoteotic find de acord cu interlocutorul?

E ca si cum am face o calatorie in timp, in trecut sau viitor. Ne amintimn detalii, lucruri insignifiante de mult uitate, sau lucruri placute, facem planuri, sau asemeni unui film, o buna parte din viata ne trece prin fata ochilor...cu viteza luminii!
Si tot cu viteza lumnii trecem peste granitele plictisitoare ale lumnii de langa noi, peste vorbele colegului, peste dead-line-urile sefului, peste strategiile care tocmai se stabilesc in sedinta, lasand la o parte toate obligatiile, si evadand intr-un loc unde sunetm doar noi inasine, cu toate amintirile si visele noastre, cu bucurii si fara nici o grija. Bineinteles ca la finalul sedintei vom afisa acelasi zambet lung si ironic...fiind bineinteles de acord cu cel care tocmai si-a incheiat speech-ul.

Cursurile, sedintele, asteptatul metroului, plimbatul prin parc, sau chiar iesitul la o cafea pot fi metode de teleportare...obligatoriu trebuie sa te ajute cineva...si in sensul asta tin sa le multumesc tuturor celor care de-a lungul vietii mele de 25 de ani, au facut posibila de atatea ori pentru mine, calatoria in timp si spatiu!





sursa foto: deviantart.com
05. Despre spiritul Craciunului si alte traditii ale lunii - Dec 2, 2010 7:27:00 AM
Era vorba de apropierea sarbatorilor si a Craciunului, era vorba de sarbatorile religioase, de cadouri, de brad, de mese intinse si de nasterea Domnului.

Imi vorbea de implinarea practicilor pagane piedutre in negura timpului si unele ritualuri crestine, la care, fiecare generatie mai adauga mereu ceva, pana ajungem la Craciunul de azi. Originea...pieduta in negura timpului, dar in prezent ne bucuram de sarbatoarea Nasterii Domnului incercand sa fim mai generosi si mai buni...macar in teorie, chiar daca in realitate nu putem renunta la vicii sau la obiceiurile noastre proaste din timpul anului
Dar cu sau fara vicii...ce nu tot crestini suntem?!

Magazinele pline cu suveriruri tematice, portocalele de sub brad, mesele intinse cu bucate traditionale, Mos Craciun "Spiritul sau Sufletul Craciunului" ferestrele locuintelor decorate mai mult sau mai putin exagerat si vitrinele magazinelor in care vedem amenajata Ieslea in care s-a nascut Isus...prijej de bucurie si generoizitate din partea noastra, crestinii plini de vicii si neimpliniri...macar o luna pe an.

Voi ce va doriti sa va aduca Mos Craciun???
Vise cu izbavirea divina, cu o lume mai buna si mai bogata data de Dumnezeu (nu muncita de noi) si tot ce nu va permiteti in timpului anullui, case, masini, bijuterii..nu ar fi ideal sa fie "desertate" de Mos Craciun pe hornul casei,in locuinta noastra umila, si sa le avem asa ca printr-o minune, doar pentru ca este Craciun????
Nu va doriti asta?

Nu mai stiu de unde plecasem, sau despre ce "e vorba" de fapt in sarbatorile de iarna
.....Probabi ca..de prima zapada, de mirosul de portocale si cozonaci, despre bradul folosit ca si scuza pentru a se aduna toata familia, despre micile cadouri neinsemnate cu ajutorul carora spui celor dragi " IMI PASA" despre sanie si oameni de zapada, si despre Cineva care ne poate ierta in fiecare an toate greselile, si care va veni tocmai din tinuturle indepartate ale zapezilor vesnice, zburand pe o sanie trasa de reni, si ne va aduce cate un cadou pe care il va lasa grijului sub brad...doar ca sa intelegem ca nimeni nu e singur pe lume, si ca cineva acolo sus, de foarte departe, ne-a auzit dorintele si ne-a iertat greselile.
Acel Cineva capabil sa ierte pe toti, si sa faca tuturor cate o bucurie negresit in fiecare an...

Si daca tot am fost iertati anul asta...cel mai probabil ca vom fi si anul viitor, deci... o putem lua de la capat????
06. Examen - Sep 6, 2010 7:53:00 AM
Azi am stat de vorba cu 2 studenti, intr-o sala veche de curs cu banci prafuite si miros de creta.

Despre drumuri in viata, despre succesuri asumate sau nu, despre iluzii si dezamagiri, despre o anume finalitate, si despre atatia ani pierduti pe nu stiu unde.

Probabil ca pe acele drumuri intortocheata, alergand aiurea dupa un viitor inexistent ai carui stapani de credem, prin sali vechi de clasa, cu banci prafuite si miros de creta.
07. Azi am nimic! - Jul 22, 2010 8:25:00 AM
Stie. E vorba de mecanisme, de principi sau de legi nescrise.

Stie si se agita. Nimic nu o multumeste. Ma urmeaza tantosa pe stradute, dar azi pur si simplu nu e ea. E nesuferita si e nervoasa. Si eu sunt. Probabil e de la lipsa aer sau de la cum m-am trezit de dimineata. Nu intelege. Nu o intereseaza.

-Ce ai azi?
-Azi...am nimic! Tu ce ai?

Mergem mai departe. Acelasi zgomot, un pic mai mult haos..si lipsa asta de aer, si caldura amestecata cu praf...si soarele...si...

-Credeam ca sti drumul!
-Il stiu, dar ma mai pierd si eu uneori....

Inaintam. Dar parca timpul nu mai curge la fel, si incepem sa masuram minutele in intensitatea pasilor...si caldura asta..si aerul...si soarele...si ea care ma priveste fix. Nu ma intelege. Sau nu vrea. Nu o inteleg nici eu pe ea. E dezorientata. Vrea sa se intoarca. Nu mai stie pe unde, oricum nici nu poate. Si e din ce in ce mai nervoasa. Si eu sunt.

-Azi nu te pot incuraja! Imi pare rau ca te-am urmat.....as vrea sa ma pot intoarce!

Nu. Nu pot fi altfel azi. Stie si se lupta cu mine. nu conteaza..oricum azi nu o pot iubi...Stia, si de aia voia sa se intoarca. Ziua asta de vara cu drumuri prafuite si aer sufocant au facut-o insuportabila. Se impotriveste la orice. Sau probabil ca eu nu o puteam intelege azi. Sau nu voiam.

Si latra intr-una. Nu se mai opreste. Mi se pare ca plange. O inteleg si imi pare rau...! doar ca..imi aduc aminte.... era vorba de acele mecanisme si principii care ne intorc din drumurile gresite si ne intrepta pasii spre acel loc numite "acasa", si de acele reguli nescrise care ne fac unele momente mai insuportabile decat altele....si...

Sau nu...! E vorba doar de cei care stiu cum sa ne aduca acasa atunci cand ne piedem!




sursa foto: www.deviantart.com


08. Diminetile de vara - Jul 14, 2010 6:26:00 AM
Diminetile insorite de vara si mult prea luminate ce inca mai pastreaza mirosul picaturilor de ploaie in aer au ceva special. Ceva anume ce te ridica mai repede din pat, ceva anume ce iti place cand mergi pe strazi, ceva ce face sa iti tresara inima si sa zambesti mai mult ca deobicei...si fara sa sti de ce!

Terasele din parcuri, pe langa care angajatii mai stropesc cu furtunul ca sa mai racoreasca aerul inainte sa deschida, au ceva anume. Ceva anume ce miroase un pic a vara, un pic a cafea, un pic a plimbare, a seara aglomerata, un pic a dimineata, un pic a libertate. E bine sa mai rasufli usurat uneori...

In statiile de autobuze aglomerate, acuma parca astepti cu mai putina nerabdare. Nu de alta, dar in aer miroase deja a vara si a vacanta, oamenii parca au invatat si ei sa zambeasca, iar atunci cand te privesc in ochi au lasat la o parte orice conflict legat de aglomeratie .Au gandurile si dorintele amestecate cumva cu soarele si lumina de afara, si cu terasele matinale, respirand vara prin toti porii!

Cred ca e vorba de acel inceput oficial al verii, de acele senzatii si imagini care iti raman intiparite pe retina, care iti inunda apoi inima cu acel fior incredibil de placut, pe care il asociezi de fiecare data cu verile din adolescenta pe care le revezi iar si iar in prima dimineata care anunta oficial vara, vacanta, marea si toate nebuniile de moment si toate acele clipele de "nu mai conteaza"

A...si mai sunt si planurile de vacanta, care ca au legatura cu dimineata, cu soarele, cu tersele, cu marea.... si cred ar mai fi ceva.....in fiecare vara trebuie sa mai fie ceva.....!
09. Dont't breed.....! - Jun 15, 2010 12:57:00 PM

10. Padure, padure nebuna.... - Apr 8, 2010 8:09:00 AM
O vara intreaga m-a tinut padurea
Cu fata in iarba si cu gandul aiurea
Iar acum in toamna, la plecare
Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare...

Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant pe potecile tale

In fiecare nopate de iarna
Umbra mea alba, va veni sa se astearna
Ca o ursoaica cu puii ucisi
La umbra stejarilor pradati de frunzisi

Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant, pe potecile tale

In fiecare dimineata, uneori ca o umbra, alteori ca o ceata
Ca o negura, sau ca o bruma
Voi veni, voi veni....
Nu te mai tangui padure nebuna...!

Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant, pe potecile tale



11. Azi nu - Mar 1, 2010 8:51:00 AM
Probabil ca este vorba de primavara, sau de principii , de idei, de compromisuri si valori

Dar uneori nu ai nevoie de motive pentru a fi pur si simplu tu. Nu ai nevoie de cafea pentru a-ti incepe oficial dimineata, de tigara sau de televizorul care merge pe fundal. Nu astepti sa se intamle nimic, nu astepti telefonul sa sune, nu ai nevoie azi de proiecte, de planuri sau idei. Nu ai nici intiative.

Azi nu astepti decat sa vina seara, sa se faca din ce in ce mai intuneric, si din ce in ce mai liniste, sa-ti amintesti de toate lucrurile uitate, sa ramai pe canapea, in fata aceluiasi televizor care nici nu l-ai oprit, sa lasi fereastra larg deschisa, sa dai peste cani de cafea uitate, iar laptop-ul sa ramana inchis.

Si atunci esti doar tu. Un pic mai lnistit ca de obicei. Probabil de maine va suna iar telefonul, vei avea mai multe mailuri ca deobicei, va trebuie sa te gandesti la alte prioecte si propuneri. Va trebuie sa ai intiative si sa gasesti explicatii.

Azi insa nu! Azi esti doar tu. Doar cu un zambet, cu cateva gesturi facute sincer din suflet, fara nici o explicatie, dincolo de 1000 de cunostiinte si de tot atatea decizii de luat.

Probabil ca in cele din urma este vorba tot de alegeri si de compromisuri, de drumuri de urmat, de invinsi si invingatori.

Sau de puterea de a lasa un telefon inchis.

Sau probabil ca este vorba doar de inceputul asta de primavara.
12. In unele locuri - Feb 26, 2010 3:40:00 PM
Marea la 7 dimineata. Plaja si senzatia usoara de frig. Cafeaua. De pe plaja. Praguri de care sa ma impiedic, soarele sub care sa obosesc fara sa fac nimic, strazi pe care sa ma pierd, mirosul de fum de tigara , si acel ceva ce pluteste in aer si da inevitabil si aroma cafelei. De la 7 dimineata..

Senzatia de placuta de racoare si asteptarea. Un pic de "Nu imi pasa" si de "nu conteaza"

Acele locuri in care tot ce conteaza e fericirea si nebunia momentului, locuri in care lasi in urma distante enervante, femei frustrate, conversatii de complezenta, si zambete fortate.

Locuri in care te indragostesti iremediabil de fiecare data si locuri in care nu trebuie sa dai socoteala, pentru ca tot ce conteaza e sa traiesti clipa.

Probabil ca mi-e dor de o vacata. Ma apuca uneori. Imi trece repede, si deobicei ma multumesc cu cafele dulci, dimineti tarzii si praguri de care sa ma impiedic. De fiecare data....
13. Ar trebui - Jan 22, 2010 1:59:00 PM
Ar trebui sa nu ne pese de ce se intampla in jurul nostru. Ar trebuie sa ne gandim decat la noi insine. Ar trebui sa inchidem ochii si sa mergem inainte orice ar fi. Ar trebui sa fim orbi, surzi si muti.
Ar trebui sa nu intindem nici o mana de ajutor nimanui , pentru ca in cele din urma, acel cineva va gasi ceva de care sa se agate si va scapa, si atunci....tie cine iti va intinde o mana de ajutor?!

Ar trebui...! dar sunt unele momente cand ceva se intampla si atunci incepe sa iti pase de tot ce se este in jurul tau. Incepi sa vezi mai clar si mai limpede ca pana atunci, incepi sa auzi dincolo de cuvinte si incepi sa vorbesti. Tare si raspicat. Ca sa te poate auzi toate lumea. Si atunci nu ai nevoie de ajutor, pentru ca sti de ce anume sa te agati ca sa scapi. Dar atunci poti intinde tu o mana de ajutor.

Oricum, tu esti salvat.....

sursa foto: deviantart.com
14. Cele mai frumoase amintiri - Jan 13, 2010 4:19:00 PM
Ne e greu sa ne desprindem de trecut, si ne obisnuim greu cu toate lucrurile noi.

Sucul de la dozator cu aroma de kiwi, mango, si cola, inghetata la cornet, acadele chupa chups, catelul mic, caietele de colorat, mirosul de carioci, livada din curtea scolii, melcii de dupa ploaie, zapada din fiecare iarna, Mos Craciun, sania, leaganul, zilele nesfasite de joaca din fiecare vara, desenele de pe asfalt, mirosul de creta, desenele animate, prima zi de scoala, caisii din fata blocului, gradina zoologica, tortul de ciocolata, bunicii, bicicleta, prietenii....Si prima si cea mai frumoasa parte din viata mea.

Apoi, toate lucruriile noi de care ne speriem, se transforma si ele usor usor in amintiri. Amintirile altor etape..ce vor veni..!

Si nu mai apucam sa ne bucuram de prezent, pentru ca uneori ramanem prinsi undeva in trecut, alaturi de toti cei care au fost si nu mai sunt, alaturi de tot ce am avut si nu mai avem...

Si da, intr-adevar, este un post trist!
15. O ora tarzie - Jan 4, 2010 8:10:00 AM
La ora cand toate strazile sunt aproape goale, cand zgomotul orasului se estompeaza treptat, cand iti poti auzi ecoul fiecarui pas, ma gandeam asa brusc, ca oamenii se pot pierde incredibil de usor.

Blonda, inalta, frumoasa, sau haine in concordanta cu tendintele actuale si prezenta 100% in vestitele locuri mondene, tinuta buisness combinata cu laude despre posibilitatile materiale si statutul social, studentii cu libertate absoluta si fara grija zilei de maine, si toti cei care au vesnic un zambet pe buze.Pretutindeni.

Se mai aude din cand in cand cate o refulare, cate un moment de tacere dupa fiecare zgomot asurzitor, sau cate o lacrima uneori, fara sa realizezi de ce, sau unde vine.

La ora cand iti poti auzi toate gandurile cum rasuna, cand poti vedea mai clar si mai limpede ca niciodata, ma gandeam asa brusc ca fiecare om in parte, poarta cate o eticheta.Probabil ca in spatele perfectiunii nu se acunde decat un efort disperat de a ascunde imperfectiunea, iar in spatele succesului nu e altceva decat fuga de acele lipsuri sau lucruri care te-au marcat intr-un anumit moment.

La ora cand totul incepe usor usor sa dispara de langa tine, ma gandeam...care este acel moment in care incepem sa ne ascundem unii de altii, pana ajungem sa nu ne mai recunoastem, si ramanem in cele din urma atat de singuri printre atatia cunoscuti?
Care este acel moment pentru care, in cele din urma, te trezesti, si incepi sa vezi mai limpede si mai clar ca pana acum?

Stiu. Este acea ora in care toate stazile raman goale, cand zgomotul orasului se estompeaza treptat, si cand iti poti auzi ecoul fiecarui pas.

Doar la acea ora incepi sa te sperii...!
16. Ceva lipseste - Dec 12, 2009 5:00:00 PM
Se pare a nins azi. Jumatatea lunii decembrie, si ceva lipseste.

Orasul luminat, magazinele decorate, ferestrele impodobite cu luminite festive.

Dar totusi...ceva lipseste!

Secunda in care uiti sau momentul acela care delimiteaza un sfarsit de un inceput.Un alt an sau aproape 365 de zile, in care am incercat, am sperat, am crezut, am inchis ochii si am luat-o de la capat. Franturi de amintiri, tampenii si chestii, drumuri care devin tot mai lungi, lucruri facute intotdeauna in graba, cateva zambete, prea multe promisiuni, cafeaua, usile care uneori nu se deschid, ferestrele inchise, regretele, ziua de maine, frigul, metroul cu starea repetitiva de pe peron, salutul cordial si relatii de complezenta, telefonul, mailurile,efortul si incercarile. Zambetul ala de sfarsit si acele ferestre. Ramase inchise.

Decembrie cu zapada, gerul, Mosul, luminitele, mirosul de portocale, scartaitul zapezii sub picioare, cozonacii si masa de craciun.
Asteptam sa ninga. Jumatatea lunii decembrie, si ceva parca totusi lipseste.

Stiu. Acele momente care delimiteaza un sfarsit de un alt inceput. Acele secunde in care inevitabil ierti, uiti si speri. Veneau deobicei odata cu zapada si cu Mos Craciun.

Dar se pare ca a nins azi.

17. Intre ceva si nimic - Nov 19, 2009 1:58:00 PM
Pe strazile aglomerate ale unui oras din ce in ce mai haotic, ai gasit atata tacere cateodata. Ai trecut zilnic printre atatia oameni, si cu toate astea era atat de pustiu uneori. Ciudat, nu? Alteori in spatele zgomotului de zi cu zi, gasesti o liniste absurda pe care nu reusesti sa o intelegi. Si in forfota zilnica, printre atatea persoane care nici macar nu te privesc, ai vrea sa fi tu acela care ridica privirea, si sa pretinzi ca iti pasa!

Am nimic azi.

Dar intre nimic si ceva e doar un pas.

Pe straziile aglomerate, printre miile de oameni, ai gasit atatea priviri pierdute. Absentii, nu? Cei care zambesc privind in gol pe fereastra autobuzului, la gandul ca totusi ei au o viata a lor care se desfasoara undeva acolo. Nebunii, nu? Au infruntat frigul si vremurile capricioase, si stropii reci de ploaie, zambind totusi la gandul ca exista un loc doar al lor, unde mereu va fi cald si bine. Au infruntat conventiile si pamfletul unei societati hiperactive si superficiale, stiind ca undeva exista inca un motiv pentru care merita sa fi "om".

Ii intalneam zilnic, zambind asa fara motiv, cu privirea pierduta. Azi vad si inteleg.

Azi am ceva.

Intre ceva si nimic ramane totusi o prapastie....


sursa foto: deviantart.com
18. Un pic atat de real - Oct 27, 2009 2:43:00 PM
Aviatorilor. Oamenii zgribuliti pe strada, cerul inourat, si temperatura scazuta de afara. Inchid un pic ochii si imi doresc sa dorm. Cainele vine inspre mine, se uita lung si da din coada. Nu am nimic sa-i dau. Intelege si pleaca.

O batrana se apropie, vorbeste stins, dar inteleg ca cere un ban. Priveste lung. E ingrozitor de frig azi. Ma uit in portofel, scotocesc in buzunare. Gasesc. Doi tineri ma lovesc din spate, trec in graba, discuta aprins. Nu-i nimic. Dau maruntisul batranei. Imi multumeste. Ii zambesc.
Incerc sa imi fac loc in multime. Inca aud vocea batranei. Tot nu inteleg ce zice.
Cainele priveste in alta parte. Poate va avea si el noroc azi.

Cloaxoanele, masinile si forfota din statia de autobuz, e asemeni unui radio vechi care fredoneaza pe fundal, o melodie un pic atat de familiara, atat de veche, si atat neclara, iar si iar...

Ma infioara frigul, cerul inourat, forfota, oamenii grabiti si apropierea serii. E una din clipele in care te simti ca un strain in locuri atat de familiare.
Ma gandesc la caldura de acasa, la ceaiul fierbinte, la mirosul de portocale si la apropierea lunii decembrie. Ma zgribulesc in statie. Autobuzul intarzie. Batrana cersetoare inca imi zambeste recunoscatoare. Ma coplesete sezatia de neliniste si zambetul ei atat de batarn, atat de sincer si...un pic atat de tandru.

Mai inchid o data ochii si... in frigul de afara melodia aia atat de neclara, incepe sa se transforme treptat intr-o melodie de fundal, rupta parca din bucurestiul de odinioara. Un pic agitat, un pic invechit, un pic atat de tandru...un pic atat de real.
19. Unele momente - Oct 27, 2009 1:53:00 PM
Seri incepute mult prea devreme, frigul asa de trist din fiecare dimineata, parcul ramas pustiu si starea de agitatie inexlicabila. Mai e un pic si va ploua.

Si ii gasesc prezenti in fiecare dimineata, in acelasi loc, sfidand si timpul si vremea. Sunt vanzatorii de timp pierdut, cei care duc grija zilei de de azi, cei care spera in ziua de maine, batranul care sfideaza frigul si vinde povesti despre covrigi calzi, batrana cu buchetele de flori de camp aproape uscate, si vanatorii de comori la loz in plic. Si incepe sa imi fie frig deja.

Acelasi miros de umezeala si de praf in aer, acelasi sunet matinal de haos, aceeasi aglomeratie, si toate lucrurile ramase nespuse din privirile lor. Ma ametesc, si incerc sa gasesc un drum printre ei. Toti atat de diferiti, toti atat de prezenti si toti din lumi atat de diferite, aflate la granita fragila dintre realitate si speranta.

Dimineata devreme.Mirosul de toamna tarzie si fetele lor triste. Strazile aglomerate si totusi atat de pustii, si aceeasi oamenii vesnic prezenti dar.... plecati atat de departe. Mai e putin si va ploua. Si chiar mi-e atat frig azi.

Doar uita-te la mine...
20. Toamna lor - Oct 23, 2009 2:07:00 PM
Si incepusem sa ma gandesc la toamna mea, cu aroma de prajituri cu dovleac, cu ceaiuri calde seara, cu aleiile din parc lungi si goale, si acoperite de frunzele cazute...

Dar il gaseam in fiecare dimineata la Unirea, pe ploaie, strigand "covrigi calzi". Nu, nu sunt calzi, sunt reci si umezi, iar el e prea batran. Dar e singurul care reuseste sa tina capul sus pe ploaia asta, si priveste spre fiecare trecator, poate poate se indura cineva sa cumpere si de la el.
....E toamna lui, cu povesti despre covrigi calzi, cu dimineti prea reci si prea ploioase, si cu puterea de a-i privi pe toti cei care nici macar nu il pot observa.

Si e toamna, cu dimineti friguroase si ploioase, cu metroul care urla la fiecare statie, cu mirosul de patiserie amestecat cu praf si vant de la fiecare iesire de metrou, printre miile de oameni care intotdeuna pe ploaie tin capul plecat, munciti de grijile venite parca cu stropii astia reci si atat de zgomotosi.

E greu sa-ti faci un drum al tau..., si ploaia asta rece, si agitatia din jurul meu, si oamenii cu capul plecat, cu ochii in pamant, mergand mai repede ca deobicei, croindu-si iritati drum pe strazile murdare.
Si e toamna lor, cu vuietul metroului, cu mirosul de patiserie si praf, cu ploaia care urla si nu mai trece, cu grijile aduse de norii astia care parca nu mai dispar, si cu capul lor plecat...

Si venise si toamna lor , incredibil de trista uneori....
21. O zi din viata mea - Oct 14, 2009 1:50:00 PM
Asa se sta...si cam tot asa se si doarme



Si asa ma trezesc eu...cu greu ce-i drept


Apoi la joaca


Cu prietenii mei


Exploram lumea


Si apoi iar la somn



Ce viata de caine am....!!!


22. Pe un drum oarecare - Sep 30, 2009 10:10:00 AM
Incepuse sa imi povesteasca despre 1000 de lucrui inutile.

Dar dintr-o data, asa brusc, a inceput sa imi spuna despre greutati, despre prapastii, despre cum sa invingi, si cum sa treci cu zambetul pe buze atunci cand tot ce vrei e doar sa plangi, despre lipsa de incredere, despre disperare, despre limite si dezamagiri.

Si apoi, iarasi, a revenit subtil la starea de mai inainte, la lucrurile lui inutile, si la drumul ala pe care se pierduse odata.

Si brusc s-a facut toamna, si noapte, si timpul a inceput sa curga aiurea inspre acele prapastii adanci, si inspre lipsa de incredere care te arunca inevitabil acolo.
23. Unele lucruri vor ramane nespuse! - Sep 19, 2009 8:06:00 PM


24. Poze in alb si negru pe Lipscani - Sep 11, 2009 2:02:00 PM
O sa haladuim pe strazile bucurestiului, o sa facem poze in centrul vechi, o sa ne fie frig, o sa luam o cafea, si o sa cautam o cale sa ne incalzim.

O sa miroasa a ploaie, si a praf si a inceput de toamna. Chelnerul o sa ne priveasca absent, o sa intarzie comanda, o sa savuram cafeaua calda, si vom incerca sa invingem monotonia dintre zidurile reci si stradutele inguste

....Si linistea aceea de inceput de septembrie, si frigul acela umed amestecat cu caldura, si toate gandurile mele din ce in ce mai ciudate, la fel de ciudate ca si privirea chelnerului, pe fundalul unor discutii atipice si banale, in aburul acela cald al cafelei, si pe mirosul acela aromat de la narghilea....

Si brusc parca nu mai e atat de frig. Mi-e bine doar.

Oare cat de departe putem ajunge uneori? Oare de ce in anumite momente avem privirea asa...pierduta?





sursa foto: www.photobucket.com
25. Despre vise si visuri - Sep 7, 2009 1:27:00 PM
Ma gandeam ca ne petrecem viata visand la tot felul de lucruri.

Vise pe care le transforma treptat in dorinte, acele dorinte care in fata realitatii par imposibile. Dar visam in continuare, iar in incercarea de a trece peste imposibilitatea acelor lucruri, incepem sa mintim, sa radem fortat, sa ne sustinem punctul de vedere, apoi sa radem si sa mintim iar, ne place sa ii copiem pe cei ce ii admiram, debordam in argumente si....intr-un final uitam de unde am plecat.

Ne construim usor usor o lume de himere, de care ne agatam cu greutate, ne construiom o imagine apropiata de "perfectiunea altora" spre care tindem si noi, ridicam ziduri intregi de argumente, de zambete fortate, de minciuni, de sperante, si ajungem sa credem ca lumea nou construita e cat se poate de reala.

Dar in spatele acelor ziduri, dincolo de fantasme, aporoape de dorinte, se ascunde si realitatea de care fugim, pe care nu o putem infrunta si de care ne este frica. Ne ingrozeste gandul, ca daca am fi vazuti fara aceste masti si make-up-uri, am putea dezvalui sensibilitatea noastra. Am fi vulnerabili si in acel moment am putea fi atacati si marginalizati. Si atunci stim sigur ca, trebuie sa ne protejam cu orice pret, trebuie sa fim parte din "elita" sau macar din "majoritate".

Asa ca singura solutie este sa renunti sa mai fi tu. Sa ramai in spatele unor ziduri, si a unor trucuri care mascheaza realitatea. Uitam de unde am plecat, uitam de vise si principii, de ceea ce suntem, nu mai avem un scop anume, ci doar dorinta de ramane acolo, asa comod, in spatele unor masti "perfecte". Ne folosim de trucuri, radem, mintim, zambim fortat, ajutam din interes, ii copiem pe altii, spunem doar ceea ce se vrea auzit, si in cele din urma reusim sa ajungem acolo unde totul pare sa fie perfect, iar noi suntem "elita". Tot ce trebuie sa facem e doar sa pastram acea masca, pe care usor usor uitam sa o mai scoatem, chiar si cand e vorba de cei dragi noua.

Ma gandeam, care este acel moment din viata cand incepem sa visam? Sa visam mai limpede si mai real ca niciodata....?

Ma gandeam.... care sunt acele vise din care nu te mai poti trezi?


sursa foto: deviantart.com